Informatii Hrana ovine

Informatii hrana ovine

Ovinele au un ritm biologic (zi/noapte) propriu, în care se desfăşoară principalele activităţi, precum odihna, consumul de furaje, rumegatul, adăpatul, excreţia urinară şi defecaţia.

    Furajarea

    Furajarea este principalul factor care influenţează capacitatea de reproducţie, creşterea, dezvoltarea şi performanţele de producţie ale ovinelor. Se recomandă administrarea hranei cel puţin de două ori pe zi, cu furaje specifice rasei, vârstei şi stării fiziologice. Este necesar ca animalele să aibă acces la furaje şi apă proaspătă astfel încât să-şi satisfacă nevoile legate de creştere, dezvoltare şi sănătate.

    Igiena furajării include urmărirea respectării orelor de furajare şi o trecere treptată, graduală de la furajarea de iarnă la cea de vară (şi viceversa) la momentul oportun. Se recomandă evitarea schimbărilor bruşte de furajare. Nutreţurile verzi administrate nu trebuie să fie fermentate în grămadă, în timp ce furajele complexe şi conservate nu trebuie să fie mucegăite sau putrede. Apa folosită la adăparea ovinelor trebuie să îndeplinească cerinţele specifice apei potabile.

    În principiu, există două metode de bază pentru furajarea ovinelor:

  • Furajare restricţionată
  • Furajare la discreţie.

    Factori care restricţionează accesul la furaje sunt:

  • Timpul
  • Frontul de furajare
  • Cantitatea de furaje.

    Pentru fiecare tip de furaj administrat se poate alege o metodă diferită, de exemplu o furajare restricţionată pentru furajele fibroase şi o altă metodă pentru furajele concentrate. Construcţia instalaţiilor se adaptează la sistemul de furajare din fermă.

    Furajele se pot administra în jgheaburi, iesle cu grilaj pentru fân sau în hrănitori. Hrănitoarea este un echipament special, o combinaţie între jgheab şi ieslea cu grilaj folosită pentru furajele fibroase. Jgheaburile de furajare se pot instala în exteriorul boxelor, dacă panourile de gard au rol de separatoare, prin care animalele au acces la furaje. Aleile betonate de furajare, împreună cu separatoarele pot servi drept jgheaburi de furajare.

    Furajarea şi rumegarea

    Pe parcursul procesului de furajare, ovinele fac pauze de rumegare şi odihnă. Oile întreţinute pe păşune, păşunează exclusiv în timpul zilei şi rumegă în principal după ce se întorc de la păşunat. Perioada totală de rumegare depinde de digerabilitatea furajelor şi pe parcursul a 24 de ore totalizează aproximativ 8-10 ore. Hrănirea, inclusiv perioada de rumegare la păscut, durează circa 9-11 ore pe zi, în funcţie de calitatea furajelor, condiţiile meteorologice, vârstă şi rasă, apetit etc. De-a lungul zilei, există 4-8 perioade de păşunat. Dacă păşunile sunt sărace, oile se deplasează într-o zi pe o distanţă de 2-5 km, iar pe păşunile bogate circa 1-2 km. În funcţie de rasă, oile consumă zilnic 4-8 kg de materii vegetale. Ovinele se odihnesc în timpul zilei, această perioadă totalizând 9-13 ore.

    Trecerea oilor de la păşunat în sistemul de stabulaţie conduce la reducerea de trei ori a perioadei de furajare. Chiar dacă furajele sunt permanent disponibile în iesle, intensitatea furajării şi adăpării în sistemul de stabulaţie se diminuează în timpul dup-amiezii. Atunci când furajarea se face în raţii (acces restrictiv la furaje – aşa-numita “furajare în regim cantină”), timpul necesar consumului de furaje pentru ovine este de circa 1,5 ore pe raţie.

 [space]

Extras din manualul „ Sisteme de adăpost pentru ovine – Standarde de fermă” elaborat în cadrul proiectului Modernizarea Sistemului de Informare si Cunoastere in Agricultura (MAKIS), UMP MAKIS – MAPDR 04/QCBS/2008